Laxitate articulara

Tratament de laxitate articulară, LAXITATE LIGAMENTARĂ LA GENUNCHI, UMERI, GLEZNE, GâT ȘI îNTREGUL CORP - SĂNĂTATE -

tratamentul artrozei cu frunze de arțar

Autor: Cardoneanu Ancuța-Mihaela, student medicină Laxitatea articulară sau hipermobilitatea articulară este termenul folosit pentru a defini capacitatea unei articulații sau a unui grup de articulații de a realiza pasiv sau activ mișcări ce depășesc limitele fiziologice de mobilitate articulară.

Laxitatea articulară poate fi localizată, atunci când afectează mai puțin de 5 articulații, sau generalizată. Laxitatea articulară trebuie diferențiată de instabilitatea articulară, care se referă la tendința de dislocare articulară cauzată de incapacitatea de a menține suprafețele articulare în poziție normală.

Laxitatea articulară poate produce în timp instabilitate articulară.

Instabilitatea ligamentelor genunchiului | Ottobock RO

Laxitatea articulară nu reprezintă o afecțiune per se, ci o caracteristică individuală majoritatea persoanelor neavând o simptomatologie specifică asociată acesteia sau un semn al unei afecțiuni.

În ceea ce privește laxitatea articulară izolată, unii autori consideră că aceasta este o caracteristică a normalului, reprezentând limita superioară a acestuia, în timp ce alți autori consideră că este o manifestare a unor forme ușoare de boli ereditare de țesut conjunctiv. Hipermobilitatea articulară poate apărea în cadrul unor boli de țesut conjunctiv sindromul Ehlers-Danlossindromul MarfanOsteogenesis Imperfecta tipurile I și IVSindromul de hipermobilitate articulară benignă, Cutis laxaPseudoxantoma elasticumîn cadrul unor sindroame genetice sindromul Downsindromul X -fragilîn cadrul unor sindroame de displazie scheletală pseudoacondroplazia, displazia spondiloepifizară congenitală sau a unor erori înnăscute de metabolism homocistinurie și hiperlisinemie.

De asemenea, laxitatea articulară a fost constatată și în cadrul unor condiții reumatice precum bursitetenosinovitefasciite, sinovita articulațiilor mici, artrita reumatoidă juvenilă.

Instabilitatea ligamentelor genunchiului

Hipermobilitatea articulară este mai frecvent întâlnită la copii și scade odată cu înaintarea în vârstă. Studiile pe gemeni monozigoți arată că laxitatea articulară are o componentă genetică importantă. Anomalii ultrastructurale ale colagenului s-au observat în multiple afecțiuni asociate cu laxitatea articulară. Sindromul Ehlers-Danlos este determinat de o mutație autosomal-dominantă a COL5A1 de pe cromozomul 9q34 sau a COL5A2 de pe cromozomul 2q31, mutații ce duc la anomalii structurale ale colagenului de tip V.

tratarea vaselor și a articulațiilor

Fenotipul sindromului Ehlers-Danlos se caracterizează prin hipermobilitate articulară, afectare vasculară și oculară, absența frenului labial inferior și a frenului lingual, cicatrici atrofice. Fibrilina este o proteină a matricei extracelulare, iar mutațiile acesteia duc la scăderea rezistenței țesutului conjunctiv, pacienții cu această mutație având un fenotip maranoid, ce constă în extremități lungi dolichostenomeliedegete lungi arachnodactilieanomalii oculare miopieectopia lentisanomalii ale coloane vertebrale toracolombare pectus excavatum sau carinatum, scolioză și hipermobilitate articulară generalizată.

Osteogenesis imperfecta tip I este o afecțiune cu transmitere autosomal-dominantă determinată de mutații ale COL1A1 de pe cromozomul 17q21 care codifică lanțul alfa1 al colagenului de tip I. Dintre caracteristicile fenotipului acestei boli se identifică sclerele albastre, hiperlaxitatea artiulară, retard de creștere, fragilitate osoasă cu fracturi recurente și diformități osoase.

tratamentul artrozei periferice

Sindromul de hipermobilitate articulară benignă este o afecțiune genetic heterogenă, multiple gene fiind candidate la etiopatogenia acestei patologii.

În cazul altor persoane s-a constat o proporție mai mare a colagenului de tip III mai extensibil și dezorganizat în raport cu cel de tip I mai rezistent.

Instabilitatea ligamentelor gleznei

Unii autori consideră sindromul de hipermobilitate benignă o variantă a normalului, în care se încadrează persoanele cu o mobilitate articulară aflată la limita superioară a valorilor normale. Dintre sindroamele metabolice care se însoțesc de hiperlaxitate articulară, homocistinuria este o afecțiune cu transmitere autosomal-recesivă și constă într-un defect al metabolismului metioninei ce determină acumularea homocistinei și a metaboliților săi în organism.

Tratament de laxitate articulară caracterizează prin fenotip marfanoid, retard mental și hipermobilitate articulară generalizată. Uneori pot să apară dureri articulare asociate cu activitatea fizică prelungită, în special la copii. Durerea este cel mai frecvent autolimitată și de intensitate redusă. Punerea unui diagnostic de hipermobilitate articulară necesită un grad ridicat de suspiciune clinică. Astfel, la copii și adolescenți se poate suspecta acest diagnostic în cazul coexistenței displaziei de dezvoltare a șoldului, întârzierii inițierii mersului, tulburărilor scrisului, durerilor articulare recurente, luxațiilor și subluxațiilor frecvente.

La adulți se poate suspecta existența hiperlaxității articulare în caz de dislocări articulare, dureri articulare, leziuni ale țesuturilor moi periartriculare, osteoartrită prematură, laxitatea altor țesuturi hernii, vene varicoase, prolaps uterinetc.

În fața unui pacient cu hipermobilitate articulară, un prim pas îl reprezintă realizarea unor teste clinice pentru confirmarea și stabilirea gradului acesteia, urmată de eliminarea unor cauze funcționale ale simptomelor de hiperlaxitate articulară.

După excluderea acestora, se ia un considerare existența unor afecțiuni ereditare, astfel indicându-se evaluări oftalmologice, cardiologice și osteoarticulare.

condroprotectoare pentru tratamentul articulațiilor degetelor

Criteriile de diagnostic pentru sindromul Ehlers-Danlos diferă pentru diferitele tipuri I-VIIC ale sindromului și includ hiperlaxitate tegumentară și articulară, cicatrici atrofice extensive, echimoze frecvente, dislocări articulare recurente, subluxații vertebrale, dureri articulare cronice, anomalii vasculare, cifoscolioză, osteopeniehernii. Criteriile majore de diagnostic pentru sindromul Marfan includ, pe langă hiperlaxitatea articulară evaluată la nivelul pumnului și degetelor, alte modificări scheletale pectus carinatumpectus excavatum, scoliozămanifestări oculare, cardiovasculare, tegumentare și istoric familial pozitiv.

Osteogenesis imperfecta tip I se caracterizează prin hipermobilitatea articulațiilor mici, sclere albastre, oase wormiene suturaleosteopenie generalizată. Osteogenesis imperfecta de tip IV se caracterizează prin sclere albe, fracturi frecvente la traumatisme de intensitate mică, statură mică, oase wormiene și dentină opalescentă. Criteriile necesare pentru diagnosticul sindromului de hipermobilitate articulară benignă cuprind hipermobilitate articulară, artralgiidislocări articulare, leziuni ale țesuturilor moi, fenotip marfanoid, hiperextensibilitate tegumentară, anomalii oculare, istoric de vene varicoase, hernii sau prolaps visceral.

Hipermobilitatea articulară se cuantifică cu ajutorul scorului Beighton, tratament de laxitate articulară evaluează mobilitatea articulară la nivelul degetului 5 al mâinii dorsiflexie peste 90 gradedegetului 1 lipirea degetului 1 de tratament de laxitate articulară radială a antebrațuluihiperextensia antebrațului peste 10 grade, hiperextensia genunchiului peste 10 grade și lipirea palmelor de podea cu picioarele apropiate și în extensie.

Tratamentul se individualizează în funcție de severitate și de prezența sau absența manifestărilor extraarticulare.

Prima etapă în managementul laxității articulare este educarea pacientului pentru a evita suprasolicitarea articulară ce poate duce la leziuni articulare și ligamentare. Modificarea stilului de viață reprezintă o primă etapă în ameliorarea simptomelor date de laxitatea articulară.

osteocondroza dă în articulații

Durerea articulară poate fi redusă prin utilizarea unor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene precum naproxen, ibuprofen, diclofenac sau etoricoxib, administrare pe termen scurt. Suplimentarea cu calciu și vitamina D poate fi necesară în caz de reducere a densității osoase.

Terapia Cauze Cauza instabilității, mai ales la nivelul articulației gleznei superioare, poate fi slăbiciunea ligamentelor din cauze congenitale sau dobândite, cu sau fără implicarea altor structuri de stabilizare cum sunt capsula articulației, cartilajul articular, meniscurile, structuri musculare.

Programe speciale de exerciții fizice sunt indicate pentru creșterea masei musculare și astfel a stabilității articulare. Sunt indicate înotul, mersul și alergatul ușor, dar nu în perioadele dureroase, când este indicat repausul fizic. Fizioterapia poate fi de asemenea utilă.

În situația în care laxitatea articulară duce la dislocări, subluxații sau leziuni ale țesuturilor articulare și periarticulare, se impune tratament ortopedic.

Hipermobilitatea articulară (laxitatea ligamentară)

Unele studii arată că laxitatea articulară reprezintă un factor predispozant pentru instalarea osteoartritei și osteoporozei. Laxitatea articulară poate fi o cauză de durere tratament de laxitate articulară cronică, ce necesită un nivel ridicat de suspiciune clinică pentru diagnostic.

Hipermobilitatea articulară benignă are de asemenea un prognostic bun, neavând componentă inflamatorie nu este o boală progresivă. Acești pacienți au risc de subluxații și luxații articulare, lombalgii, toleranță scăzută la efort și pe termen lung există riscul apariției osteoartritei și osteoporozei. Neki, A. Benign tratament de laxitate articulară hypermobility syndrome, Kumar, P. Rayan, J. Tofts et al.

Tratament de laxitate articulară. Instabilitatea articulara: cauze si tratament

The differential diagnosis of children with joint hypermobility: a review of the literature, Hauser, HJ. Joint Hypermobility Syndromes. Harinstein et al. Systemic joint laxity is associated with temporomandibular joint dysfunction.

Instabilitatea articulara: cauze si tratament

Castori et al. Jacob, BP. Joint Hypermobility Syndrome and Dysautonomia, What is the joint hypermobility syndrome? JHS from tratament de laxitate articulară cradle to the grave, Hakim et al. The heritable disorders of connective tissue: epidemiology, nosology and clinical features, Hypermobility and the hypermobility syndrome.

Assessment and management, Caroliny et al. Prevalence of joint hypermobility in preschool children, Yuan, H. Marfan Syndrome-an overview, Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!