Semne si simptome in artrita bacteriana

După artrita infecțioasă a articulațiilor, Artrita: cauze, simptome, tratament

Persoanele cu vârsta peste 50 ani sunt începerea durerii în articulația șoldului susceptibile să dezvolte această formă de boală, explicația fiind legată de impactul procesului de îmbătrânire asupra micromediului articular, reducerea funcției condrocitelor și a capacității normale de răspuns la stimuli.

Fiziopatologia artritei Spre deosebire de mecanismele ce duc la apariția artrozei, având o componentă preponderent mecanică, artrita poate fi o caracteristică a unei boli reumatologice, inflamația dominând. Inflamația poate fi locală, afectând doar articulația sau poate fi generalizată afectând întreg organismul. Din acest punct de vedere, artrita nu este decât o parte a procesului fiziopatologic tipic afecțiunii care a generat-o. Ar fi eronat să se afirme că în osteoartrită nu apare inflamație, însă gradul acesteia este mult redus comparativ cu ceea ce se întâmplă în artritele din bolile reumatologice.

  • Poliartrita reumatoida
  • Deformarea artrozei articulațiilor tratament medical
  • Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament
  • Dureri de dimineață în articulațiile brațelor și picioarelor
  • Artrită - Wikipedia
  • Simptom dureri de gleznă și umflare

Sistemul imunitar este alcătuit din globulele albe. În mod normal acestea au funcția de apăra organismul de invadatori externi virusuri, bacterii, paraziți, fungi.

Artrita infecțioasă bacteriana - de la factori favorizanti la semne clinice si diagnostic

În general, sistemul imunitar este proiectat încât să recunoască structurile organismului și să nu le atace. În bolile autoimune, un factor intern sau de mediu perturbă activitatea normală a celulelor sistemului imunitar și acestea încep să atace structurile proprii.

  • Reumatologia si bolile reumatice
  • Artroza după tratamentul vătămării
  • Artrita septica (artrita bacteriana) - CSID: Ce se întâmplă Doctore?
  • Hidrocortizon pentru artroza genunchiului
  • Artrita bacteriana
  • Unguente din osteochondroza care nu afectează stomacul

Principalii actori ai acestui proces sunt limfocitele B și T, deși toate globulele albe participă într-o oarecare măsură. Mai mult decât atât, procesul inflamator poate deveni sistemic, afectând implicit și alte organe.

Artrita septica (artrita bacteriana)

Pe lângă cele discutate, fiecare afecțiune reumatologică are o serie de mecanisme particulare capabile să inducă modificări generale progresive în funcționarea normală a organelor și a sistemelor. Cauzele rămân și în acest caz necunoscute.

Fără a intra în mai multe detalii, artrita poate apărea și în contextul unor boli metabolice. Un exemplu clasic este artrita gutoasă. Modalitatea de apariție a acestei afecțiuni constă în acumularea acidului uric în organism și incapacitatea sa de procesare și eliminare corespunzătoare.

Tipuri de artrită — elemente clinice La modul general, simptomele unei artrite depind de gradul de afectare a articulației interesate. În multe situații, articulația prinsă de procesul inflamator și distructiv va fi dureroasă și inflamată. De regulă, durerea se instalează gradual, însă există cazuri în care debutul este brusc.

Prevenție Cauze Nu există o singură cauză pentru toate tipurile de artrită. Cu toate acestea, majoritatea situațiilor pot fi produse de una dintre următoarele cauze: O accidentare — poate duce la artrită degenerativă; O problemă a metabolismului — poate determina gută și pseudogută; Existența unei infecții — de exemplu, există unele forme de artrită care apar ca urmare a infecției cu boala Lyme; Un sistem imunitar slăbit — în cazul bolnavilor de lupus eritematos sistemic LES. Factori de risc Pe lângă aceste cauze, artrita poate apărea în cazul unei combinații de factori, numiți medical factori de risc. În această categorie intră: Fumatul; Un loc de muncă extenuant din punct de vedere fizic; O dietă dezechilibrată în care predomină carnea roșie, alimentele cu zaharuri rafinate sau fructe de mare. Dieta reprezintă un factor cheie mai ales în cazurile de gută artrită gutoasă ; Greutatea excesivă — excesul de kilograme pune presiune asupra articulațiilor și astfel crește riscul de artrită; Realizarea regulată a unor activități care solicită articulațiile; Ereditatea — dacă unul dintre părinți sau ambii au artrită este posibil ca și copii să dezvolte boala; Vârsta — persoanele de peste 60 de ani sunt mult mai predispuse la artrit, mai ales pe fondul pierderii elasticității și al slăbirii sistemului imunitar; Sexul — femeile sunt mai predispuse decât bărbații să dezvolte majoritatea tipurilor de artrită, cu excepția gutei.

Alte simptome de acompaniament mai pot fi: durerea provocată de diferite activități; durere ce se intensifică odată cu activitățile; sensibilitate la presiunea pe articulația respectivă; edemațiere, căldură și roșeață la nivelul articulației; durere cu intensitate crescută dimineața sau în condiții de repaus.

Osteoartrita artroza Cel mai frecvent tip de artrită este osteoartrita. Apare cu precădere la adulți, după vârsta de 40 de ani. Tinde să fie mai frecventă la sexul feminin și la cei cu istoric familial pentru această afecțiune.

după artrita infecțioasă a articulațiilor tratamentul artrozei post-traumatice a genunchiului

În cazul în care se asociază cu alte afecțiuni articulare sau cu poliartrita reumatoidă, artroza poate debuta chiar și la vârste refacerea umerilor tinere. Articulațiile cele mai afectate sunt articulațiile mâinii, coloana vertebrală, articulația genunchiul după artrita infecțioasă a articulațiilor articulația șodului. Rigiditatea articulară apare la trezire sau repaus, dar este mai mică de 30 de minute și se ameliorează cu mișcarea.

Odată ce boala avansează, mișcarea în articulație se reduce, iar sensibilitatea și crepitațiile articulare încep să apară. Proliferarea compensatorie a capsulei și a structurilor din jurul articulațiilor și sinovialei duc la o lărgire a articulației, iar contractura în flexie poate să apară. În funcție de localizarea osteoartritei pot apărea semne și simptome specifice. În cazul artrozei coloanei cervicale și lombare, pot apărea simptome neurologice periferice furnicături, dureri ale extremităților, tulburări la mers.

Artrita post-traumatică Artrita post-traumatică este o formă de artită secundară generată de o leziune la nivelul articulației interesate. Luxațiile și fracturile — mai ales cele care interesează suprafața articulară — sunt cele mai frecvente leziuni care produc această patologie.

Mecanismul fiziopatologic este similar osteoartritei, incriminată fiind distrugerea cartilajului articular. Dacă o fractură a cuprins și articulația, acest eveniment traumatic va avea răsunet și asupra cartilajului articular.

după artrita infecțioasă a articulațiilor tratați articulațiile cu răceala

Inegalitatea produsă la nivelul cartilajului va genera fricțiune, iar în timp, articulația se va degrada și va deveni artrozică. Astfel, o articulație care a suferit un traumatism este de până la 7 ori mai susceptibilă să devină artrozică decât una normală, în ciuda faptului după artrita infecțioasă a articulațiilor leziunea inițială a fost tratată corespunzător.

Poliartrita reumatoidă Poliartrita reumatoidă este o afecțiune cronică a întregului organism cu o importantă componentă autoimună.

Agentul patogen ajunge la articulatie prin mai multe mecanisme: penetrare directa ex: trauma, interventie chirurgicala, artrocenteza, muscaturaextensie de la nivelul unei infectii adiacente ex: osteomielita, abcesul tesutului moale, plaga infectatadiseminarea hematogena de la un focar de infectie departat.

În ciuda faptului că procesul patologic este unul general, de regulă, boala vizează articulațiile. Celulele sinovialei articulare încep să atace și să invadeze structurile adiacente, fapt ce determină distrugerea suprafeței articulare. Boala afectează atât articulațiile mici cât și pe cele mari ale organismului, iar efectele procesului inflamator pot fi generate chit că articulația nu este deloc solicitată. Prevalența la sexul feminin este de ori mai mare, iar debutul bolii apare în special în intervalul ani.

Limfocitele care infiltrează membrana sinovială sunt limfocite T. Plasmocitele dezvoltate din limfocite B sunt responsabile de apariția autoanticorpilor. Mediatorii inflamatori și diverse enzime contribuie la procesului inflamator local și general, inclusiv la distrucția de cartilaj și os. Procesul inflamator afectează simetric articulațiile, acestea devenind dureroase, cu eritem, căldură locală, edem și limitarea mișcărilor.

Cele mai frecvent implicate articulații sunt: articulații radiocubitocarpiene încheietura mâiniimetacarpofalangiene 2 index3 deget mijlociuarticulațiile interfalangiene proximale, metatarsofalangiene, umăr, cot, șold, genunchi, gleznă.

Contracturile în flexie pot apărea rapid cu deformare articulară consecutivă. Poate afecta coloana cervicală și poate asocia cu manifestări extraarticulare, cum sunt nodulii reumatozi subcutanați. Spondilita anchilozantă Spondilita anchilozantă este o spondilartropatie și o afecțiune sistemică generată de inflamația la nivelul: coloanei vertebrale a pelvisului, articulațiilor mari și la nivelul degetelor.

Artrita infecțioasă bacteriana - de la factori favorizanti la semne clinice si diagnostic

Apare mai frecvent la bărbații cu vârsta între ani. Este asociată cu alela HLA-B Se consideră că apariția bolii este mediată imun. Simptomele implică dureri lobare nocturne, rigiditatea coloanei vertbrale, cifoză accentuată și manifestări extra-articulare precum: aortită, tulburări de conducere cardiacă și uveită anterioară. Artrita septică și artrita reactivă Artrita septică este produsă de bacterii, virusuri sau fungi ce ajung la nivelul articulației. De cele mai multe ori, aceste forme de artită sunt acute și pot fi puse în legătură cu infecții concomitente ale persoanei sau cu infecții din trecut.

Forma cu transmitere sexuală este mai frecventă la bărbații cu vârstă între ani, Chlamydia trachomatis fiind cea mai incriminată bacterie. Ambele sexe sunt în egală măsură afectate de forma dizenterică produsă de infecția cu: ShigellaSalmonellaYersiniaCampylobacter. Artrita reactivă apare ca urmare a infecției articulare sau ca o inflamație postinfecțioasă. Simptomele sunt reprezentate de: artrită asimetrică a articulațiilor mari a membrelor inferioare sau a halucelui, tendinite, fasceite, leziuni mucocutanate, uretrită și conjunctivită.

Artrita juvenilă În cazul copiilor se poate dezvolta mai frecvent o formă de artrită denumită artrită juvenilă idiopatică. Pentru a se stabili diagnosticul, artralgia și edemul articular trebuie să existe pe o perioadă de cel puțin 6 luni.

după artrita infecțioasă a articulațiilor dureri de umăr voltaren

Nu se cunoaște cauza care determină apariția acestui tip de boală, însă oamenii de știință consideră că este o combinație între factorii constituționali genetici și cei de mediu infecția cu un virus. Este o afecțiune cu importantă componentă autoimună și nu este contagioasă. O articulație dureroasă în cazul unui copil nu implică existența unei afecțiuni autoimune. Există multiple cauze pentru care aceasta se poate produce, însă este bine ca medicul pediatru să consulte copilul respectiv și să recomande, dacă este nevoie, teste suplimentare.

Artrita metabolică Exemplul tipic după artrita infecțioasă a articulațiilor artrita metabolică este gutaafecțiune rezultată ca urmare a acumulării acidului uric în ser. Acidul uric este un compus chimic ce rezultă din degradarea purinelor, constituent al celulelor organismului uman, dar regăsit și în multe alimente.

În cazul unor persoane, nivelul de acid uric este mai crescut fie în urma unei producții mai mari, fie prin incapacitatea de metabolizare corespunzătoare.

după artrita infecțioasă a articulațiilor dureri de presiune în articulații

Prin acumularea durere în articulațiile umărului și ale mâinilor uric se formează cristale care se depun la nivelul articulațiilor generând inflamație și pusee dureroase cunoscute sub denumirea de atacuri de gută. Dacă nivelul de acid uric nu este scăzut, atacurile după artrita infecțioasă a articulațiilor gută se pot repeta, devenind astfel o afecțiune cronică capabilă să producă dizabilitate.

Pe termen lung, dacă nivelurile de acid uric nu sunt controlate, mulți pacienți vor avea tendința să dezvolte mase de țesut moale tofi gutoși la nivelul articulației. Metode de diagnostic și noțiuni despre tratament A. Metode de diagnostic După artrita infecțioasă a articulațiilor de artrită este, de cele mai multe ori, pus de către medicul de familie în urma discuției cu pacientul și a examenului fizic.

Cu toate acestea, există situații în care suspiciunea unei afecțiuni inflamatorii este suficient de pregnantă încât bolnavul să fie trimis la un medic reumatolog. Pentru un diagnostic de certitudine, atât medicul de familie cât și medicul reumatolog vor recomanda o baterie de teste de sânge și imagistice. Dacă se constată distrugerea articulară, atunci necesitatea protezării poate reprezenta prim-planul gestionării cazului; de aceasta se va ocupa medicul ortoped.

O echipă multidisciplinară este totodată necesară atunci când procesul inflamator afectează alte organe. Radiografia articulară rămâne o investigație de bază, reflectând influența procesului degenerativ sau distructiv asupra oaselor și a țesuturilor dense.

Se poate decela îngustarea până la dispariția spațiului interarticular fapt care denotă uzarea până la dispariția cartilajului articularmodificări osoase cum sunt fracturile sau formarea de osteofite. Uneori, radiografia se poate dovedi a fi insuficientă pentru stabilirea unui diagnostic clar, astfel încât medicul poate propune efectuarea altor teste imagistice precum: CT-ul sau RMN-ul articular.

Noțiuni despre tratament Deși nu există un tratament specific pentru niciuna dintre formele de artrită, descoperirile medicale din ultimul timp au reșit să controleze efectele bolii și să reducă progresivitatea acesteia. Un aspect particular este legat de formele reumatologice de artrită unde s-a constatat o îmbunătățire a funcției și o capacitate reală de salvare a articulației atunci când tratamentul este început devreme.

În privința indicațiilor de tratament acestea depind de tipul de artrită.

Reumatologia si bolile reumatice

Dată fiind ponderea mare a cazurilor de osteoartrită ca fenomen degenerativ al articulației, medicul poate sugera să se apeleze la diverse tratamente de recuperare medicală, modificarea stilului de viață sau medicație simptomatică antialgice, anti-inflamatoare non-steroidiene, miorelaxante.

Uneori, se pot recomanda tratamente locale, intra-articulare, cu corticosteroizi sau cu acid hialuronic. În cazurile severe sau când rezultatele tratamentului medical și de recuperare nu dau rezultate, medicul poate indica pacientului intervențiile chirurgicale, cele mai frecvent folosite fiind: debridarea artroscopică, artrodeza sau protezarea articulară înlocuirea articulație.

Prin prisma acestui fapt, s-a constatat o îmbunătățire a funcției articulare și o capacitatea reală de salvare a acesteia atunci când tratamentul este început cât mai devreme.

În cazul formelor de artrită septică, se va indica tratament țintit în funcție de microorganism. De asemenea, pentru formele de artrită gutoasă se va încerca prin dietă și medicamentos controlul nivelului de acid uric.