Afecțiuni ale umărului

Pregătirea articulațiilor și a ligamentelor la vârstnici

Afecțiuni ale umărului Anatomia umărului Pentru a înţelege cum funcţionează umărul, modul în care se pot produce leziunile şi cât de dificilă poate fi recuperarea acestuia după traumatisme este necesar să înţelegem felul în care sunt construite şi interconectate diferitele structuri ale umărului. Structurile cele mai profunde ale umărului includ oasele şi articulaţiile.

Următoarele sunt ligamentele şi capsula articulară, iar la nivel superficial sunt situaţi muşchii şi tendoanele. Oasele care intră durere în articulațiile preparatelor brațelor și picioarelor alcătuirea umărului sunt humerus osul braţuluiscapula, acromion şi clavicula. Există patru articulaţii care formează umărul. Principala articulaţie a umărului, numită articulaţia glenohumerală, se formează în locul în care capul humeral se potriveşte la nivelul unei scobituri de la nivelul scapulei.

Această scobitură poartă numele de cavitate glenoidă. Articulaţia acromioclaviculară se găseşte între acromion şi claviculă.

injecții de durere articulară condrolonă

Articulaţia sternoclaviculară realizează conexiunea între braţ, umăr şi scheletul principal al toracelui anterior. O articulaţie falsă se formează în locul în care scapula glisează la nivelul toracelui. Această articulaţie, numită articulaţia scapulotoracică, este importantă deoarece necesită ca muşchii din jurul scapulei să funcţioneze împreună, pentru a pregătirea articulațiilor și a ligamentelor la vârstnici glenoida în linie în timpul mişcărilor umărului.

Articulaţia umărului are puţine ligamente, iar cele existente sunt relativ mici. Stabilitatea care există la nivelul umărului este conferită de coafa rotatorilor, adică de articulaţia umărului care este acoperită de un manşon format dintr-un grup de muşchi şi tendoane.

Surse: Artroza Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita.

Aceasta menţine braţul în articulaţia umărului articulaţie de tip bilă-cavitate şi ajută la mişcarea braţului în diferite direcţii. Coafa rotatorilor este alcătuită din patru muşchi ce înconjoară articulaţia umărului asemănător unei manşete: supraspinos, infraspinos, rotund mic şi subscapular. Muşchiul subscapular exercită o acţiune de compresie la nivelul capului humeral şi, în anumite poziţii, o mişcare de rotaţie internă.

Muşchiul  infraspinos şi rotundul mic realizează rotaţia externă a braţului. Aceşti patru muşchi acţionează ca o unitate pentru a menţine stabilitatea dinamică a umărului şi, în acelaşi timp, ei permit ridicarea braţului.

Microscopic, toate tendoanele coafei rotatorilor fuzionează, formând o bandă continuă. Din cauza acestei particularităţi de structură, riscul de ruptură este egal pentru cei patru muşchi din structura coafei rotatorilor; de asemenea, tendoanele din coafa rotatorilor se pot rupe când sunt suprasolicitate sau lezate.

Artroza – ce este, tratament si simptome

Cartilajul articular acoperă capetele articulare ale fiecărui os, are o grosime aproximativă de 0,6 cm la articulaţiile mari, care trebuie să suporte sarcini mari, însă este puţin mai subţire la articulaţii precum umărul, care în mod normal nu suportă greutăţi.

Cartilajul articular permite suprafeţelor articulare să alunece una pe lângă alta fără a produce leziuni. Funcţia lui este să absoarbă şocurile şi să ofere o suprafaţă foarte netedă pentru a înlesni mişcările. La nivelul umărului, cartilajul articular acoperă capătul proximal al humerusului şi regiunea din cavitatea glenoidă a scapulei.

Tipuri de afecţiunile ale umărului Sinovita Cauzele sinovitei din articulația umărului sunt similare celor din alte articulații. Sinovita localizată se găsește în mod obișnuit în asociație cu leziuni ale labrului articular sau ale coafei rotatorilor sau cu osteofiții din articulația acromio-claviculară proiectați în spațiul subacromial.

  • Artroza, o afectiune complexa Artroza este o boala degenerativa care nu poate fi vindecata, insa exista foarte multe metode prin care o putem ameliora.
  • Inflamația articulațiilor piciorului așa cum sunt numite
  • Autor: Dr.
  • Investigatia RMN de articulatii - cand este recomandata si ce beneficii de diagnostic ofera
  • Artroscopia și chirurgia artroscopică | Proceduri medicale
  • Astfel, preoperator, pacientul trebuie să facă analize de sânge, electrocardiogramă, radiografie pulmonară.

Sinovita generalizată, sistemică, apare în boli precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau lupusul eritematos sistemic. Ca simptomatologie apar durerea de repaus și la mobilizare, tumefacția și limitarea mișcărilor, ultimele două în special când este afectat spațiul subacromial. Examenul clinic presupune toate testele pentru evaluarea spațiului subacromial, tendonului bicepsului și coafei rotatorilor. Radiologic pot fi apreciate leziuni osteocartilaginoase, spațiul subacromial și articulația acromio-claviculară, semne indirecte ca ascensionarea capului humeral în leziuni ale coafei.

Pot fi de folos, de asemenea, ecografia și testarea IRM. Artroscopic leziunile de sinovită sunt asemănătoare celor din alte articulații. Când sunt descoperite în articulația gleno-humerală sunt de cele mai multe ori însoțite de o bursită subacromială. Tratamentul presupune în cazul sinovitei reactive secundare tratamentul leziunilor de bază instabilități de umăr, leziuni de labrum sau ale coafei rotatorilor, leziuni de cartilaj sau corpi liberi intraarticulari.

În cazul unei sinovite la pacienți cu boală sistemică sinovita pigmentară vilonodulară, condromatoza sinovială, artrita reumatoidă se poate sinovectomie artroscopică parțială, subtotală sau completă. Dacă nu s-a practicat decât sinovectomie și lavajul articular, mobilizarea umărului trebuie să fie imediată cu recuperarea precoce a amplitudinilor complete de mișcare pentru a împiedica formarea aderenţelor în special în recesul axilar.

Leziuni de cartilaj Leziunile de cartilaj în articulația umărului sunt mai degrabă rezultatul luxațiilor articulare decât al celor degenerative, spre deosebire de alte articulații. Clinic apare durerea de repaus, limitarea mișcării și crepitus, dacă e vorba de o cauză degenerativă artrita reumatoidăși instabilitatea de umăr dacă este o cauză traumatică. Radiologic cum se tratează artroza cervicală pot decela leziuni degenerative pensarea spațiului articular, osteofiți marginali sau leziuni osteocartilaginoase traumatice leziune Hill-Sachs, leziune Bankart osoasă etc.

Artroscopic se pot decela și evalua leziunile omartroza, artropatie prin defect de coafă a rotatorilor cu expunere de os subcondral etc. Uneori poate fi tratată leziunea de bază, alteori pot fi făcute intervenții paliative: lavaj articular și ablatia corpilor liberi și detritusurilor, îndepărtarea fragmentelor de cartilaj instabile cu stabilizarea marginilor defectului.

Pot fi, de asemenea, efectuate intervenții de stimulare a formării de fibrocartilaj: microfracturi și abraziune a osului subcondral. Umărul va fi mobilizat rapid după intervenție pentru a evita aderenţele. Corpi liberi intraarticulari Cauzele apariției unor corpi liberi în articulația umărului pot fi traumatice luxaţia gleno-humerală sau atraumatice necroza avasculară a capului humeral sau condromatoza sinovială.

bas dureri articulare

Simptomatic pot provoca durere fulgerătoare și blocaj articular, senzații care apar pregătirea articulațiilor și a ligamentelor la vârstnici de rar din cauza volumului mare al articulației gleno-humerale. Clinic nu există semne specifice; doar uneori pot fi puse în evidență crepitații la mobilizare.

Radiologic pot fi observați corpii care sunt calcificați. Testul IRM Imagistică prin rezonanţă magnetică poate fi de folos. Când sunt mai mulți se vor îndepărta mai întâi cei mai mici pentru a nu extravaza prea mult lichid în subcutan.

Artroscopia și chirurgia artroscopică

Uneori este nevoie chiar de o mini-artrotomie corpi mari sau sinovectomie completă condromatoza sinovială. În cazul în care unica intervenție a fost de îndepărtare a corpilor articulari, se va mobiliza umărul imediat. Leziuni de labrum articular Labrul articular este o structură fibrocartilaginoasă care asigură congruența parțială între capul humeral și glenă.

Rupturile și modificările degenerative ale labrului devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. De aceea, trebuie luat în considerare procesul normal de îmbătrânire atunci când se evaluează această formațiune anatomică. Totuși ele sunt de multe ori traumatice, consecutive luxațiilor și subluxațiilor gleno-humerale.

durere de șold clip art

Modificările degenerative pot rămâne asimptomatice, dar rupturile mai mari pot provoca senzații de blocaj. În cea mai mare parte, simptomatologia este guvernată de evenimentul și mecanismul cauzal luxația.

Nu există teste specifice pentru leziunile labrale. Rareori prin exercitarea unei presiuni cap humeral-glenă se pot decela click-uri cauzate de fragmentul labral prins în articulație. Imagistic cel mai important este examenul IRM care poate decela, clasifica și stadializa leziunea. Tipologia leziunilor labrale este dată de modelul rupturii flap, toartă de coș, longitudinală sau degenerativă și de localizarea ei.

De aceea, labrul articular a fost împărțit în 6 zone diferite superior, antero-superior, antero-inferior, inferior, postero-inferior, postero-superior. Leziunile situate deasupra liniei ecuatoriale a glenei se asociază adesea cu leziuni de coafă și de tendon bicipital zonele I, II si VIiar cele inferioare liniei ecuatoriale sunt asociate frecvent cu instabilitatea de umăr zonele III, IV si V.

Leziunile de tip SLAP O leziune de tip SLAP este o separare traumatică a labrului superior care se extinde dinspre anterior spre posterior implicând sau nu originea tendonului capului lung al bicepsului brahial.

Solicitare Programare Investigatia RMN de articulatii - cand este recomandata si ce beneficii de diagnostic ofera Sunteţi aici :    affidea. Aflati mai multe despre investigatia RMN de articulatii, cand este recomandata, beneficiile de diagnostic si contraindicatii din interviul cu Dr. Pentru care dintre articulatii este recomandata investigatia RMN?

Cauza poate fi o tensiune extremă în tendonul bicipital faza de decelerare a mișcării de aruncare cu cotul întinso cădere pe cot cu brațul flectat, luxaţia de umăr. Durerea este simptomul principal. Clinic pot fi pozitive semnele pentru tendonul bicepsului Yergasson, Speed test.

Radiologia rămâne nerelevantă în lipsa smulgerii unui fragment osos. Testul IRM este de elecție.

artrita de gradul I al articulației șoldului

Este o leziune instabilă dacă deplasarea prin tracțiune pe biceps este mai mare de 3mm. Tratamentul depinde de clasificarea artroscopică: tratament conservator cu antiinflamatoare nesteroidiene și fizioterapie asociat sau nu cu debridare artroscopică limitată. Combinații între rezecție și reparare artroscopică. Recuperarea după repararea unei leziuni tip SLAP presupune imobilizarea umărului și mobilizarea cotului, pumnului și mâinii 1 săptămână, evitarea rotației externe și aducției 3 săptămâni, întărirea protejată a bicepsului la săptămâni, mobilizarea activă la luni.

Leziuni de tendon lung al bicepsului brahial Rupturile parțiale sau complete, subluxații ale acestui tendon apar în special la sportivii care folosesc frecvent mișcarea de aruncare. Tendonul poate pregătirea articulațiilor și a ligamentelor la vârstnici deșirat sau rupt în sindromul de impingement cronic, tenosinovita bicipitală sau alte condiții degenerative ale umărului care pot implica ruptura de labrum sau coafa rotatorilor.

Pacientul se plânge de durere pe fața anterioară a umărului și  poate avea un istoric de traumă în antecedente. Există semne clinice evocatoare pentru leziunea de tendon bicipital: Yergasson durere la flexie și supinație contracaratăSpeed durere la elevația anterioară contracarată sau nu a membrului superior cu cotul în extensie și supinație. Ruptura este completă și devine nedureroasă de multe ori dacă apare o tumefacție la nivelul corpului muscular al bicepsului semnul Popeye.

Examenul radiologic este neconcludent, dar poate arăta în incidenţe speciale un șanț bicipital mic, sugestiv pentru o subluxație a tendonului. Testul IRM poate fi util pentru diagnostic, cel mai la îndemână fiind totuși examenul ecografic. Artroscopic un tendon bicipital normal are o culoare albă uniformă fiind acoperit de sinoviala transparentă.

În cazul tenosinovitei aceasta devine puternic vascularizată.

Investigatia RMN de articulatii - cand este recomandata si ce beneficii de diagnostic ofera

Dacă tendonul este rupt parțial, apare franjurat, iar la ruptura completă este evident bontul restant care se poate eventual încarcera în articulație. Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical numai după ce leziunile de coafă rotatorie au fost excluse sau tratate corespunzător. În cazul tendinitei și tenosinovitei se poate recurge la un tratament antiinflamator, eventual cu injecții corticoide. Ruptura parțială se debridează chirurgical pentru a îndepărta părțile tendonului ce pot fi sau sunt deja un obstacol mecanic, eventual, tenodeză sau tenotomie la pacienții mai vârstnici.

Ruptura completă, care survine mai ales la persoanele în vârstă, poate fi tratată conservator. Dacă bontul proximal se încarcerează în articulație, el va fi îndepărtat artroscopic. Recuperarea începe imediat cu mobilizarea completă a umărului în cazul absenței leziunilor de coafă rotatorie.

Instabilitatea cronică a umărului Instabilitatea cronică a umărului sau luxaţia şi subluxaţia recidivantă de umăr defineşte o afecţiune secundară ce nu a beneficiat de tratament conservator adecvat la timpul respectiv sau urmează unor episoade de luxaţie scapulohumerală ceea ce conduce la pierderea contactului normal, fiziologic al suprafeţelor articulare cu luxaţia umărului la ridicarea braţului peste un anumit nivel sau chiar la anumite mişcări considerate normale.

Afecțiuni ale umărului

Etiologia acestei entități clinice poate fi traumatică sau atraumatică, lucru deosebit de important pentru tratamentul ulterior și pentru prognostic. De asemenea, trebuie cunoscută frecvența fenomenului de dislocare a articulației luxație inițială sau recurentă și direcția de deplasare anterior, posterior sau inferior.

Caracteristici: Tratamentul artrozei acute a gleznei cele mai multe cazuri de luxație traumatică, reducerea spontană sau chiar cu un ajutor nu este posibilă, durerea este severă şi implică întreg umărul sau întreg membrul superior; Palparea și inspecția umărului sunt evocatoare în acest sens; Pot apărea deficiţe neurovasculare.

Dacă pacientul are deja o instabilitate de umăr, durerea este mai puțin amplă și reducerea devine posibilă chiar spontan sau prin tracțiune lejeră; el declară și alte dislocări ale umărului dintre care prima, eventual, traumatică. În cazul etiologiei netraumatice, semnul aprehensiunii este pozitiv apărare musculară la poziționarea brațului în abducție și rotație externălaxitate articulară uneori prezentă sulcus test unilateral sau bilateral.

Radiologia este importantă atât pentru poziția luxată, cât și pentru cea redusă.

Articulații

În poziția luxată este pusă în evidență pierderea contactului articular excluzându-se eventuale fracturi de glenă sau humerus, iar poziția redusă poate evidenția leziuni osoase ale glenei Bankart osos sau ale capului humeral Hill-Sachseventual avulsii ale trohiterului. Ecografia poate fi utilă, dar mai ales testele IRM sau CT cu substanță de contrast sunt importante pentru stabilirea indicației și pentru planificarea tratamentului.

Artroscopic pot fi descoperite următoarele tipuri de leziuni: Leziune Bankart: detașarea labrului antero-inferior de pe glenă cu implicarea ligamentului gleno-humeral inferior.

dureri musculare în articulațiile brațelor și picioarelor

Continuitatea între cartilaj și labrum este ruptă, dar periostul rămâne intact. În cazul leziunii acute, este prezentă hemoragia interstițială, în timp ce luxațiile recurente lasă un țesut franjurat.

Este foarte importantă inspecția acestei leziuni pentru că de multe ori asociază și alte modificări fracturi, detașări periostale care nu au rezolvare artroscopică. Leziunea Hill-Sachs  sau Malgaigne în nomenclatura franceză : constă într-o impactare condrală sau osteocondrală a părții postero-laterale a capului humeral.

Are forma de V și reprezintă una din contraindicațiile reparării artroscopice. Leziuni glenoidale: pot fi condrale sau osteocondrale, pot deveni importante în instabilitatea anterioară cronică. Leziuni capsulare: rupturi ale ligamentului gleno-humeral inferior chiar când labrul este perfect atașat.

Tratament Poliartrita reumatoida Poliartrita reumatoida este o afectiune cronica, inflamatorie  ce afecteaza mai ales articulatiile. In cazuri rare, boala poate afecta vasele de sange, pielea, plamanii sau ochii.

Leziuni asociate: corpi liberi intraarticulari, rupturi de coafă a rotatorilor. Poate fi reprodusă luxația sub artroscopie pentru a stabili direcția ei. Din punct de vedere terapeutic, trebuie redusă imediat luxația, chiar dacă acest lucru implică uneori sedare sau anestezie generală, folosindu-se una din tehnicile descrise în literatura de specialitate Hipocrate, Von Arlt, Milch, Stimson etc.

Umărul va fi apoi imobilizat pentru 3 săptămâni urmând fiziokinetoterapia de recuperare. În general, pacienții tineri cu instabilitate posttraumatică sunt mai susceptibili la recurența luxației. Tratamentul chirurgical se bazează pe studiile lui Bankart conform dureri de genunchi după labrul care a fost detașat prin luxație nu se va vindeca spontan într-o poziție anatomică normală. Există la ora actuală mai mult de de tehnici chirurgicale descrise pentru tratamentul luxației recidivante anterioare de umăr.

Există două tipuri de tehnici chirurgicale: - anatomice: Scopul lor este de a reconstrui în mod anatomic structurile lezate. Capsulorafia Putti-Platt  de domeniul trecutului, lasă un mare deficit de rotație externă ; Procedura Lange-Eden-Hybbinette: inserția unei grefe osoase în colul anterior al scapulei: folosită pentru defecte osoase mari ale glenei și la epileptici; Intervenția Latarjet  Bristow la englezi : transferul procesului coracoid împreună cu inserțiile sale musculare în fața glenei; util în leziuni osoase glenoidale Bankart osos și cu rată mică de recidivă; este o tehnică posibilă și artroscopic, dar cu grad înalt de dificultate.

Este foarte importantă selecția pacienților ce se pretează la o intervenție chirurgicală pentru instabilitatea anterioară de umăr și, mai ales, când trebuie utilizată o tehnică artroscopică sau deschisă. Esențial pentru tehnicile artroscopice este să existe un complex labrum-capsulă-ligament intact care să poată fi reatașat pe marginea anterioară a glenei. Există, deci, câteva contraindicații ale artroscopiei când se recurge la o metodă deschisă: Bankart osos; Leziune Hill-Sachs Malgaigne ; Absența sau distrugerea complexului labrum-capsulă-ligament alte leziuni din clasificarea Habermeyer  ; Leziuni asociate ruptura tendonului subscapularului, leziune de interval cu subluxare sau luxare tendon lung al bicepsului, instabilitate izolată posterioară sau multidirecțională.

Tehnicile artroscopice  au ca numitor comun reatașarea complexului labrum-capsulă-ligament la fața anterioară a glenei și pot fi: - transglenoidale este necesară perforarea glenei și incizia posterioară pentru fixare sau - anterioare sunt necesare dispozitive speciale de ancorare osoasă. Uneori pregătirea articulațiilor și a ligamentelor la vârstnici adaugă și alte manevre artroscopice, această reancorare nefiind suficientă: procedee de plicaturare a capsulei sau chiar închiderea intervalului rotatorilor când acesta este insuficient sulcus sign persistent și în aducție și rotație externă.

Recurența postoperatorie rămâne încă ridicată în următoarele situații: Lipsa unui eveniment traumatic specific; Absența unei leziuni Bankart mobile; Ligamente gleno-humerale slab definite există mai multe variante anatomice ; Participarea la sporturi de pregătirea articulațiilor și a ligamentelor la vârstnici. Rupturile de coafă a rotatorilor Rupturile de coafă a rotatorilor sunt printre cele mai obișnuite leziuni ale umărului.

Totuși rupturile traumatice sunt rare, cu excepția traumelor masive. Cele mai multe rupturi ale coafei rotatorilor rezultă din modificările degenerative extensive cauzate de stresul generat de factorii mecanici ce influențează această structură anatomică. Cel mai important dintre acești factori este spațiul foarte strâmt subacromial rezultat în parte al ligamentului coraco-acromial. Această situație predispune în timp la apariția modificărilor degenerative din coafa rotatorilor care pot fi găsite histologic la majoritatea indivizilor peste 30 de ani.